Delilah's Blog

Cuvinte cu chip de adevar

Trezeste-te!

Am luat un concediu destul de lung pentru a ma gandi daca mai este cazul sa mai tastez randuri stupide la ore tarzii.

Dupa un an, am constatat soldul final. M-am plafonat, asta simt. As mai adauga o formula formata din egoism, nepasare, ignoranta, neascultare …. A devenit rutina?

Vorbesc mult, ma repet, poate fara sa imi dau seama. Iti place sa critici, mergi la ziar si critici cat vrei.Nu ma deranjeaza, chiar ma amuza. Iti vorbesc cand ma ignori. Nu mai am chef, cand tu nici nu te gandesti sa reactionezi. Iti atrag atentia, dar te faci ca nu auzi. Vorbesti fara sa gandesti, cand nu e cazul sa faci acest lucru.  Nu stii nici macar ce-mi place si cum sa ma surprinzi. Nu stii ce cadou mi s-ar potrivi, sau nu ai nici chef sa aflii. Nu-ti place sa te tii de cuvant, cand ar trebui sa o faci sau chiar am nevoie sa o faci. Am suportat durere, stari de rau si emotii inutile, iar tu nu erai aici. Nu ai putut atunci, dar niciodata nu iti dai interesul sa poti. Te supara sa iti spun adevaruri? Stiu, preferi sa te comporti ca un imatur enervant cateodata. Mi-e prea somn sa continui.

Am o rugaminte…Sa nu ma asculti. De fapt, ai facut asta. Am tipat la tine, de nervi. Ce nesuferita am fost? Vei intelege cand eu deja ma voi pierde in ceata. Caracterul meu incapatanat nu imi permite sa fiu la fel, dar vei intelege cand nici nu iti vei da seama… Dubioasa fraza.

Noapte buna,

te iubesc!

 

ps: Nu exista o scoala pentru iubire, asadar nu ne pregateste nimeni pentru asta. Nu te invata nimeni cum sa mentii o relatie, pentru ca fiecare are un caracter diferit. La scoala inveti din carti, dar aici nu mai exista un manual de utilizare a propriilor sentimente sau actiuni.

Martie 4, 2011 Posted by | About love | , | 2 comentarii

Hristos a inviat!

Va intampin cu acest mesaj, pentru a va ura sarbatori senine, care sa va calauzeasca pasii, sa va lumineze mintea, si sa va aduca caldura in suflet si in inimile voastre!
Sarbatorile pascale, sa va adune printre cei dragi si sa va aduca in dar sanatatea si fericirea necesara pentru a va simti impliniti.
Sa nu uitam de iepurasul care ne inveseleste traditia.  Sper ca acesta va va umple cosul cu  implinirea dorintelor, si sa apara incarcat cu ou inrosit, miel rumenit, pasca si sarmale, bunatati traditionale, cozonac marit, si un Paste fericit!

Aprilie 4, 2010 Posted by | Diversitate, Personal | | Lasă un comentariu

tot mai mult

Simt ca explodez .. Ciudata senzatie! Nu spun ca ar fi o negatie, o rautate, o senzatie malefica. E doar oboseala ce ma corupe , si ma face sa imi doresc mai mult si mai bine.

O scurta revelatie, o lunga afirmatie, un adevar:

Priveam totul cu extaz si fara a pretinde nimic. Vedeam doar victime, cautam razbunari pentru ipocritii din jur. Simteam ca toti meritau sa moara, cum am murit eu odata.. Gaseam prieteni pretutindeni, cu fete diabolice si doritoare de a-mi infinge inca un cutit in inima, de a-mi murdari mintea cu deziluzii. Doream doar sa fiu prietena, si sa ii ajut, cand de fapt ma ajutam singura sa imi fac rau. Dar nici asta parca nu ma mai ameliora. Am simtit inocenta unui copil visator si zambaret, si totodata durerea care imi provoca sinucidere = propria-mi arma mortala, ce mi-ar fi placut sa o folosesc cu sictir. Nu imi pasa, cui ii pasa?

Ma nascusem intr-o zi demonica, dar a fost o perioada careia am crezut ca nu voi putea gasi finalul pe care, de mult il cautasem. Am murit pentru cativa ani. Pana acolo am ajuns. Toti cauta fericirea, zambetul de zi cu zi si nu stiu unde sa o gaseasca.  Acelasi lucru l-am facut si eu. Toti primesc o lacrima, in locul unui zambet, toti regreta, sau nu au constiinta. Am simtit si eu acelasi lucru. Dupa soare, urmeaza o furtuna.. Dupa furtuna, urmeaza sa tresara un soare pe fiecare strada. Acum doresc sa adaug ca nu mai vreau sa imi amintesc nimic. As cauta pastila unei amnezii pentru a uita de tot. Las in urma propria-mi suferinta muribunda, cand acum ma nasc din nou.  As injecta trecutul unor amintiri de ramas-bun in propria-mi vena. Efectul ar dura o viata, dar ca un drog, il voi face sa dureze un infinit in uitare, o secunda in timp si nici atat.

Nu mi-am pierdut inocenta de copil salbatic, ce doreste sa strabata o lume intreaga. Imi salta inima, si o privesc plina de viata. Se va stinge candva, dar de data acesta intr-un zambet imens. Tineretea ma face sa ma simt frumoasa, intelepciunea ma face sa ma simt desteapta, si dorinta ma face sa cer mai mult DE LA MINE! Viitorul suna bine, cand stiu ce am de facut.

Ma faci sa vreau mai mult de la mine, sa dau tot ce e mai bun, sa invat mai mult, sa avansez si sa traiesc.  Ce a fost, a ramas in urma.. nu vreau sa mai vorbesc despre asta niciodata. M-am nascut intr-o alta viata acum. Te-am cautat si nu te-am gasit. Ma cautai si tu oare? Cum ne-am intersectat noi oare? Iti spun acum: ne-am salvat reciproc de propriile boli ale mintii.

Ramane sa innebunim frumos!

Martie 12, 2010 Posted by | About love, Music, Personal | , , | 1 comentariu

Cuvinte in repaus

Motto: „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte .. „

Iti visam chipul de demult, iti sarutam fericirea cu buze calde si amortite de ura si dezamagire! Ce strasnic sentiment de culegere si abatere intre profunzimea unei vieti marunte si plina de un „Carpe Diem” salbatic! Isi cheama nemurirea si orgoliul in viata de zi cu zi. Nu vroiam, nu eram pregatita, nu simteam nimic…

Ne nastem, crezand ca e rai. Crestem, realizand ca e iad. Vezi rautate, moarte, resentimente, chinuri, si zambete nebune poate fara de inteles.  Si in final, nu traiesti cu speranta ca ai putea trai o vesnicie! Cel drag te paraseste, si totusi e langa tine. ~ Cata imunitate tratata cu nonsalanta. ~

Te mai gandesti la viitor, cand nu stii ce ti se poate intampla maine? Adormi lin in bratele mele, si mi te trezesti sarutandu-mi chipul in zorii diminetii! Ma trezesc langa tine, si sunt cea mai fericita. Dar daca raman adormita, cu visul ca mereu esti aici:  nu vei disparea in invizibil, in semne,in stari, in minte.. Inima tanara e gata sa moara oricand! De fapt a murit deja… Traieste prin tine! Vei fi ecoul mintii mele in iad, vocea imaginatiei mele in rai, si viata tineretei mele de pretutindeni. Nu vrei sa adaugi o crima in plus in mintea ta, si un sange ce te adora in constientul tau. Traiesti = traiesc!

♥ Ω Tu esti…. !!!    α ♥

Martie 10, 2010 Posted by | About love, Music, Personal | , , | Lasă un comentariu

Crezi in dragoste la prima vedere?

MOTTO : La noi nu a fost dragoste la prima vedere! Noi ne-am iubit din prima clipa de cand ne-am vazut!

Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.

” The love at first sight” te poate surprinde oricand, oriunde: in metrou, in parc, la o cafea, in coltul opus al lumii sau chiar pe coridorul facultatii.

Persoanele care nu s-au indragostit pana acum la prima vedere sunt destul de sceptice si nu cred in acest lucru. Ele considera ca acest sentiment este doar o atractie fulgeratoare sau o pasiune trecatoare ce nu se poate transforma nicicand intr-o poveste de dragoste adevarata, argumentand acest lucru prin faptul ca ai nevoie de timp pentru a reusi sa te indragostesti si sa iubesti pe cineva din toata inima. Si oare nu este asa?  Totusi, nici nu cunosti persoana in cauza. Sa nu fie o obsesie sentimentala de moment, sau o atractie fizica pasagera.

Oamenii de stiinta, dupa ce au studiat activitatea cerebrala a persoanelor care sustin ca s-au indragostit la prima vedere, sustin ca acest lucru este posibil, insa fiecare este liber sa creada sau nu. Cert este ca exista persoane care au trait acest sentiment cel putin o data in viata. Ei spun ca in momentul in care si-au ridicat privirea si s-au intalnit acei ochi minunati, au stiut ca se afla in fata persoanei pe care o vor iubi toata viata.

Psihologii sustin ca dragostea la prima vedere depinde foarte mult si de starea noastra de spirit din momentul respectiv. Daca imprejurarile ar fi altele, posibilitatea sa nu remarcam acei ochi minunati este foarte mare. Desigur, atunci cand imprejurarile sunt favorabile, avem toate sansele sa ramanem profund impresionati de o persoana pe care o vedem pentru prima oara.

Tot psihologii sustin ca avem nevoie de aproximativ 30 de secunde pentru a ne indragosti sau, mai bine zis, pentru a aprecia daca o persoana ni se pare atractiva si daca putem forma un cuplu alaturi de aceasta. Si inca ceva: psihologii ne asigura ca barbatii sunt cei care se indragostesc primii!

Intr-un articol intalnit, am intampinat problema urmatoare :  Dragostea la prima vedere are nevoie de un contact vizual de minimum 8,2 secunde.

Dragostea la prima vedere apare doar daca intre cele doua persoane contactul vizual dureaza cel putin 8,2 secunde, conform unui studiu publicat in revista Archives of Sexual Behavior, citat de dailymail.co.uk.

Potrivit cercetatorilor, daca un barbat ramane cu privirea atintita asupra unei persoane circa patru secunde, el este putin impresionat de aceasta. In cazul femeilor, acestea trateaza atat barbatii atragatori, cat si pe cei mai putin atragatori, la fel, privirea acestora ramanand atintita asupra reprezentantilor sexului opus o perioada de timp egala.

Specialistii au analizat, cu ajutorul camerelor video ascunse, miscarile ochilor in cazul a 115 studenti, in timp ce acestia purtau discutii cu actori sau actrite. Voluntarii au fost rugati, de asemenea, sa realizeze un clasament al atractivitatii partenerilor de discutii, informeaza Mediafax.

Potrivit rezultatelor studiului, un barbat priveste o femeie, in medie, timp de 8,2 secunde daca este atras de aceasta si mai putin de patru secunde daca nu il intereseaza partenera.

Pe de alta parte, in cazul femeilor, s-a observat ca timpul dedicat de acestea pentru a privi un barbatilor cu care au intrat in contact nu difera in functie de atractivitatea lor.

Cercetatorii considera ca barbatii folosesc contactul vizual pentru a descoperi posibilele partenere potrivite si fertile.

In cazul femeilor, acestea nu doresc sa atraga atentia foarte tare, din cauza unei temeri subconstiente de sarcini nedorite, sustin cercetatorii.

Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.

Etapa 1: Crezi in dragoste la prima vedere?

el: NU!

ea: Nu!

el: Sa nu ne saturam unul de celalalt in scurt timp!

ea: Sa nu fie doar o atractie..si cam atat…

el: Dar suntem facuti unul pentru ..

ea: unul pentru celalalt? crezi?

el: ca sa ne iubim, sau ca sa ne autodistrugem?

ea: ca sa ne autodistrugem!

el: suntem la fel: diferenta dintre noi e ca tu esti fata..

ea: si tu baiat!

Etapa 2:

ea: we were meant to be togheter!

el: asa este! o sa fie bine..

ea: crezi?

el: sunt sigur!

el: la noi nu a fost dragoste la prima vedere! Noi ne-am iubit din prima clipa, ..

ea: de cand ne-am intalnit!

Tu crezi in dragoste la prima vedere?

Martie 2, 2010 Posted by | About love | , | 2 comentarii

1 martie 2010

® O primavara placuta, plina de zambete si bucurie,  fericire si sanatate, cu dorinte implinite si realizari profesionale si personale va doresc si eu!

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

Martie 1, 2010 Posted by | Diversitate, Personal | | Lasă un comentariu

Coincidenta ori destin?

Este ciudat sa deghizezi timpul sub o aripa cu inteles. Suntem persoane, ori lucruri, ori obiecte . Suntem suflete, minti , fiinte.  Suntem pe drumuri diferite care se intersecteaza intr-un unghi. Mergi inainte, te intorci, preferi scurtatura lenesa a unei diagonale, sau te decizi in stanga ori dreapta ta? Mereu esti pus in situatia sa alegi. Mereu te gandesti daca faci un pas bun sau nu.  Ba chiar se intampla, sa te lasi prada unui impuls, iar apoi sa zambesti.  Sunt intamplari care te trimit la „E o coincidenta..” sau „crezi in destin?”…  Indiferent daca credem sau nu, vom gasi explicatia logica la toate. Sunt sinonime, sau cuvinte apropiate? hmm… Doar un joc de cuvinte… sau doar o intrebare la care raspunsul este de fapt o alta intrebare…

Sigur te-ai uitat in oglinda si te-ai analizat cu atentie. Sigur ai visat lucruri, momente pe care nici tu nu le intelegeai. Ai visat cu ochii deschisi, ori inchisi – de parca mai conteaza acum.. Ai crezut in conceptiile babesti de a pune busuioc sub perna, ori pieptenele, imaginandu-ti ca iti vei visa alesul sau aleasa. Ai aspirat la sentimente, si emotiile Sfantului Valentin sau Dragobetelor.  Etc…etc..etc… De ce spun toate acestea? Fiecare din noi viseaza mai mult sau mai putin. Mai ales cand e copil. Toate aceste momente sunt normale, nostime.. La fel ca si tristetea, ignoranta, iluziile sau deziluziile, speranta.

Cum este sa iti piezi speranta,  sa lacrimezi, sa nu simti, sa te lovesti si nu te doare?.. Cum e sa traversezi la trecerea de pietoni, nestiind daca cea care iti calca in fata, iti poate fi aleasa. Cum ar putea doi oameni sa fie de doi ani de zile impreuna si nici sa nu stie unul de celalalt?..Sub acelasi acoperis, dar la distante enorme.. Poate ai trecut prin spatele ei, si nici nu v-ati observat. Poate v-ati ciocnit intamplator, datorita unei grabe nestiute, si nici nu ati bagat de seama.  Poate v-ati cautat reciproc si nici nu ati realizat cat de aproape sunteti? Poate v-ati cautat si nici nu stiati unde sa va gasiti..

Coincidentele sunt modul in care destinul intelege sa ramana anonim… Din pacate, oamenii cred prea putin in coincidente. Ei sunt dispusi mai degraba sa construiasca teorii esoterice extrem de complicate, pentru a evita admiterea unor coincidente. Eu, pe de alta parte, consider intotdeauna coincidentele drept consecinte inevitabile ale legilor probabilitatii, conform carora lipsa unor coincidente neobisnuite este mult mai neobisnuita decat orice fel de coincidenta.

[…] A fost o coincidenta ca s-au intalnit? Sau destinul i-au ascultat si i-au adus fata in fata? Iata cum ritualul unor coincidente primite in viata unui vitor cuplu, le formeaza destinul inca plin de farmec si şaradă… Iata cum incepe totul…

„A fost odata povestea lui…povestea ei…povestea lor…”

Ea: O tanara copila, ce isi ascundea tristetea launtrica. Zambetul ii era precum soarele, chipul vesel, tacerea ii era stranie. O zvapaiata si batausa… Totusi o latura feminina si o eleganta impecabila ii ascundeau zidul de piatra pe care l-a asternut in jurul sufletului ei. Gandurile erau obscure, astfel incat nimeni sa i le citeasca. Era mai inger ca Sfintii, si mai Drac decat Demonii.  In rest tacere…Urma o alta victima in urma ei, sau urma sa fie ea propria -i victima?


El: Un sentimental ce se ascunde sub marca de ingamfat si curajos. Zambea, un zambet larg si o privire patrunzatoare. .  Aparuse cu o eleganta parca superioara si o incredere de zeu. Analiza, tacea….Ii lipsea arma pentru a-si tinti urmatoarea victima. Ce chestie!?! Coincidenta oare?


Astfel a inceput totul… Era inceputul unui an, dintr-o zi obisnuita de ianuarie. .   In pragul unei dimineti racoroase,  parca agitata si zbuimaca din fire, parea sa se intample inevitabilul.  O cafea puternica, a ademenit caractere pe masura.  Parea o ingnoranta totala intre ei, o incredere ciudata, si niste vorbe schimbate in graba.. Poate vorbe asemeni unor sageti, si bine gandite. Privirea lor ascundea simpatie, era reciproca, si intuitile parca erau comune, dar tacute. Au trecut un test , fara sa stie si s-au salvat reciproc, printr-un sarut! Au ucis trecut, traiesc prezent, si viseaza viitor.

La o analiza mai atenta releva interdependenta indispensabila existentei lor. Daca ar fi coincidenta ori destin, nu mai conteaza! Doar un Carpe Diem si iubirea, au insemnat zambetul pe chipurile lor.

Si totusi… E o poveste de iubire vădit in coincidenta ori destin?

Februarie 21, 2010 Posted by | About love, Diversitate | , | Lasă un comentariu

Somn paradoxal

Ascultam piese gen chill out si Buddha bar ce imi rascoleau emotia unui somn lent cu parfum de dragoste si liniste. Simt pace, pustiu si lejeritate. Devin inoportuna cu o stare de incoerenta abrupta, gandidu-ma la sentimente. Ma sperii de mine, de dezastrul sufletesc care ma reprezinta. Ma ucide aceasta stare, acest spirit de ignoranta totala si insensibilitate fata de iubire. Nu mai simt nimic?.. Pasesc, fug, alerg. Ma simt imuna si ma sperii numai ce simt o oarecare urma de sensibilitate.

Nu mai visez noptile, nu mai imi amintesc visele traite in fractiuni de secunde ori simtite in inconstient. Nu mai aspir la ireal, imaginar si visator. Simt gust de cafea tare fara urma de miere, si respir aer de tigara uda. Ma simt precum un cosmar devenit la realitate ce nu mai stie sa iubeasca.  E crud sa cred ca iubirea e doar un vis urat pentru mine, care te trezeste in lacrimi. E doar nimic!

Sa risc sa pierd ? Psihicul, gandirea, mentalitatea sunt reale, sentimentele sunt fictiuni.  Sa mai vorbesc de dragoste, cand nici nu stii daca o simti? Am devenit propriul demon, si propria-mi frica. Nu doresc sa fac rau, nici eu nu vreau raul pentru mine. Nu sunt atat de insensibila, sa spun asta. Nu cer dragoste parinteasca, si nu vorbesc despre dragostea dintre frate – sora, ruda sau sentemintele unei prietenii. Le am, le ador!.. Vreau o altfel de dragoste, o altfel de iubire! Asta caut, sperand ca va aparea singura!

Uof!!! Din nou alarma enervanta m-a trezit! Ce stupid vis! E doar gandul real!

Ianuarie 25, 2010 Posted by | Personal | | 1 comentariu

StreSSesiune si trairi amintite!

  • O scurta perioada necunoscuta s-a regasit in cateva randuri si in abis:
I.   Ma scufund intr-un val de timp si ma odihnesc cu insomnia.
Sunt adunate zile si nopti in care se prabusesc sute de cuvinte cu aceleasi intelesuri : examene, note, restanta, profesori sictiriti  si cerneala neagra ori albastra ce se imprastie pe albul imaculat, felicitari ori nemultumiri. Au existat imagini pierdute printre acestea de minti neiluminate ce se distrug in mintea mea: persoane ori prieteni? Obisnuitele intruniri generale ce au urmat fara pofte si cu greata, ori cu nechibzuitul ras de odinioara! M-am abatut apoi in dans atragator si sarutul cu provocarea, sentimentul imun si nostalgia unei priviri mereu zambitoare.

II.  Urmeaza etapa de glorie si obisnuinta cu realitatea! M-am trezit complet!

– Buna dimineata! Spor la treaba! There is no time to lose!…

– Nu am uitat, constienta fiind, mi-am baut cafeaua, si m-am gandit din nou la viitor! Ce pot face? Cum pot incepe?

– Oricand, doar tu sa vrei! Ma bucur, te-ai maturizat! Dar ai uitat ceva in urma si iti plang sa reusesti!

– S-au ars sentimente…

Ianuarie 25, 2010 Posted by | About love, Personal, Viata de student! | , | Lasă un comentariu

Fara sens

Scriu in zadar;  cuvintele imi par goale si fara sens.  Vad negru, sumbru ( Cand in spatele acestei imagini triste cuprind o intreaga stare de supravetuire.)  Nu simt nimic.  Nu doare nimic. Nu vreau sa vad nimic, nici sa aud.  E doar umbra.. Au murit in urma…
Frazele mele sunt de neinteles,  dar nici nu imi ofer interesul pentru opinie straina..  Strig dupa ajutor, in sinea mea,  dar nu ma aud nici eu.  Totusi un slab ecou din vis, ma cheama cu propria-mi voce, incearca sa ma sperie, dar nici atat… Nimic nu ma mai sperie.. Realizez cum sufletul mi-e gol……….
Exista vis?  Nici nu mi-l amintesc.. Ce am visat azi noapte? Ce am visat acum doua nopti in urma? Mai stiu sa visez? Mai vreau sa simt? Cat de emo si prostesc au sunat aceste sintagme..
Sufletul imi este propria Apocalipsa, si astfel am murit!

……………………………………………….

Aceste afirmatii nu vor spune nimic.  Poate fi o aberatie totala, pe care vei incerca sa o intelegi in zadar.

Ianuarie 15, 2010 Posted by | Personal | , | 1 comentariu