Delilah's Blog

Cuvinte cu chip de adevar

Replica la „De ce iubim femeile?”: De ce iubim barbatii?

DE CE IUBIM BARBATII? (Mircea Cartarescu)


Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.
Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt
recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar.
Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.
Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

PS: Tin sa mentionez ca primisem un mail cu aceste cuvinte. Mi-au placut enorm, incat in locul cuvintelor „trimite acest mesaj mai departe” si al multora asemanatoare, am preferat sa le postez pe blog.

Anunțuri

Aprilie 8, 2010 Posted by | About love, Lectura | , | 9 comentarii

Alpha – Ohmega

In urma articolului „Yin si Yang”:  …..

„De ce existam noi si universul? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare, el ar reprezenta triumful final al ratiunii umane – pentru ca atunci am cunoaste gindirea lui Dumnezeu.”
Stephen W. Hawking

EL:  „daca e s-o luam logic:

noi suntem mai mult Alfa si Omega
eu sunt inceputul tau iar tu esti sfarsitul meu
ai murit si te-ai nascut din nou, esti ca o pasarea phoenix”

Expresia biblică Alfa şi Omega apare în Noul Testament în următoarele 3 locuri:

Apocalipsa 1 (8): “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era şi cel ce vine.”

Apocalipsa 21 (6): “Apoi a zis: S’a isprăvit ! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”

Apocalipsa 22 (13): “Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.”

Sensul său este de găsit în faptul că alpha (Α) şi Omega (Ω) sunt, respectiv, prima şi ultima litera –  clasice (ionic) – ale alfabetului grec. Acest lucru ar fi similară cu referire la cineva în limba engleză, ca „A şi Z”. Astfel, de două ori când apare titlul acesta este clarificată cu titlu suplimentar „începutul şi sfârşitul”.

Acest simbol a fost sugerat de Apocalipsa, unde mulţi cred că Hristos, precum şi pe Tatăl, este „primul şi ultimul” (II, 8); „Alfa şi Omega, prima şi ultima, începutul şi scop „(cf., XXII, 13; I, 8). Clement din Alexandria (secolul al 2lea, filozof şi comentator pe informaţii păgâne şi creştine) vorbeşte despre Word ca „Alfa şi Omega din care numai la sfârşitul devine început, din nou, şi se termină la începutul iniţial fără nici o pauză” (Stromata, IV , 25). Tertulian (avocat, teolog), de asemenea, face referire la Hristos ca Alfa şi Omega (De Monogamiâ, v), şi de la Prudentius (Cathemer., IX, 10), aflăm că, în secolul al patrulea de interpretare a litere apocaliptice era insa acelasi : „Alpha et cognominatus Omega, ipse Fons et Declaraţie, sunt OMNIUM Quae, fuerunt, sunt post quaeque Futura”. Acesta a fost, totuşi, în monumente ale creştinismului timpuriu că simbolic Alpha si Omega au avut cea mai mare vogă lor.

Această frază este interpretata de către mulţi creştini să însemne că Iisus a existat din eternitate (ca a doua persoană a Sfintei Treimi), şi va exista veşnic.

Alpha şi Omega sunt prima şi ultima litere ale alfabetului grec, ceea ce înseamnă că Dumnezeu este „începutul şi sfârşitul”, sau veşnică. Simbolurile au fost utilizate în creştinismului timpuriu şi apar în catacombe romane.

În literatura rabinică, Emet cuvântul ( „adevărul”), alcătuit din prima şi ultima litera ale alfabetului ebraic, este „pecetea lui Dumnezeu,” şi, în tradiţia iudaică îşi desfăşoară oarecum conotaţie fel ca Alfa şi Omega.

Alpha şi Omega simbolurile sunt adesea combinate cu cruce, Chi Rho, sau alte simboluri creştine.

Februarie 21, 2010 Posted by | About love, Diversitate, Lectura | , | Lasă un comentariu

Yin – Yang

�Fiecare lucru si opusul sau se nasc ingemanate,
greul si usorul se nasc unul pe altul.
Cel lung il determina pe cel scurt.
inaltul produce adancul�.
(Tao Te King)

Tot ce intalnim in jurul nostru, in intregul Universul se poate clasifica in Yin si Yang. Cercul impartit in doua jumatati, una alba cu punct negru si una neagra cu punct alb, a fost desemnat de invatatii taoisti, ca fiind o reprezentare a Universului. Semnificatia acestui simbol este urmatoarea: partea neagra reprezinta Yin, iar partea alba reprezinta Yang. Punctele de pe cele doua reprezentari, arata clar faptul ca nimic nu este doar Yin sau Yang; in fiecare Yin este si Yang, si in fiecare Yang este si Yin. Yin fara Yang nu exista si nici Yang fara Yin nu poate exista.

Yin si Yang reprezinta doua contrarii ce nu pot exista unul fara celalalt; exact ca ziua si noaptea, fata � spate, barbat � femeie. O alta semnificatie a celebrului simbol TAO este cuplul armonios perfect integrat divin, care plin de iubire pura, detasata si trasfiguratoare sunt in comuniune perfecta si directa cu Dumnezeu. in Orient, in hiduism acest cuplu este reprezentat in mod direct de catre Shiva � Shakti.
In fiecare femeie (Yin) exista si aspecte masculine (Yang), si in fiecare barbat (Yang) exista
aspecte feminine (Yin). Se poate vorbii de femeie si barbatul interior. Cu toti suntem alcatuiti dintr-un complex de energie Yin si Yang. Bineinteles ca unele energii sunt predominante in fiinta noastra. Cand apar dezechilibre in noi, Yin si Yang inseamna ca sunt perturbate, astfel o femeie care isi pierde din feminitate (din Yin) poate manifesta mai mult aspecte masculine (mai mult Yang), astfel si un barbat pierzand din masculinitate (Yang) se poate feminiza, ceea ce arata ca este pe un fond marit de energie Yin.
Yin si Yang nu se manifesta doar la nivel fizic, ci si la cel mental si spiritual. Sanatatea este impartita si ea in Yin si Yang. O persoana lipsita de energie, inceata, obosita, este caracterizata de prea mult Yin, o persoana foarte dinamica, agitata, nervoasa are prea mult yang. Yin si Yang pot fi gasite si in muzica, astfel o muzica lenta, linistitoare, precum muzica de relaxare, o parte a muzicii clasice, este de tip Yin; o muzica dinamica, ritmica este de tip Yang.

Februarie 20, 2010 Posted by | About love, Diversitate, Lectura | , | 2 comentarii

Rugaciunea vietii!

„Domnului , putere i-am cerut , el mi-a dat greutati care m-au calit …

I-am cerut intelepciune si mi-a dat probleme pe care a trebuit sa le rezolv.
Am cerut avansare si mi-a dat un creier cugetator si putere trupeasca pentru a munci.
Am cerut curaj  si Dumnezeu mi-a dat pericole pe care am fost obligat sa le infrunt.
Am cerut sa pot iubi si bunul Dumnezeu mi-a dat oameni aflati in suferinta pe care sa ii pot ajuta.
Nimic nu mi-a dat din ceea ce am cerut, dar mi-a dat tot ceea ce am avut nevoie.
Ruga mea a fost ascultata.

Decembrie 25, 2009 Posted by | Lectura | | Lasă un comentariu

Rectific o veche postare {…}

Va amintiti de piesa lui << Emeric Imre – Nebunul de alb >>? Cat de mult poate sa imi placa!  To be continued…

Nebun de alb

de Adrian Paunescu


Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bineSyAJsZ717146-02
M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Prin gari descreierate – accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,Regina Neagra
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Va amintiti de piesa lui << Emeric Imre – Nebunul de alb >>? Cat de mult poate sa imi placa!  To be continued…

Nebun de alb

de Adrian Paunescu


Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Prin gari descreierate – accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,Regina Neagra
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Septembrie 26, 2009 Posted by | Lectura | | Lasă un comentariu

„Moartea caprioarei” de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit si a curs pe pamânt.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fântâna namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre târsuri,
Si brazii ma zgârie, rai si uscati.
Pornim amândoi vânatoarea de capre,
Vânatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tâmpla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.

Asteptam într-un loc unde înca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni în sirag sa se-adape
Una câte una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
rosehandblood
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sânge si pieptul mi-i rosu, de parca
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltând si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri înfiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Îsi ridicase capul, îl clatina spre stele,
Îl pravali apoi, stârnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvâcnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile târzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.
Împleticit m-am dus si i-am închis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: – Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini…
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamânda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai fara vânt alearga frunzarele duium!
Înalta tata foc înfricosat.
Vai, cât de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu…
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea…
Tu, iarta-ma, fecioara – tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeste tata? Manânc si plâng. Manânc!

Septembrie 25, 2009 Posted by | Lectura | | Lasă un comentariu

„Emotie de toamna” de Nichita Stanescu

romantic autumnA venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Septembrie 25, 2009 Posted by | Lectura | | Lasă un comentariu

„Noua nopti pot fi noua vieti”


El: Nu credeam c-ai sa revii.r3qGzMLX9O7E
Ea: Mi-am dat cuvantul.
El: La miezul noptii am cantat la saxofon pentru tine.
Ea: Te-am auzit.
El: Spune drept, nu cumva esti noua mea vecina, care locuieste in apartamentul de dedesubt?
Ea: Nu. Eu locuiec cu tine.
El: Pentru noua nopti. Asa e.
Ea: Noua nopti pot fi noua vieti.

{FRUMOASA CALATORIE A URSILOR PANDA POVESTITA DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O IUBITA LA FRANKFURT}

Matei Visniec

August 16, 2009 Posted by | Lectura | | Lasă un comentariu